Dupa 20 de ani de augmentare mamara in Romania, au aparut si cazurile asa zis secundare, adica cele care au nevoie de modificari ale aspectului sanilor.
Cea mai frecventa cauza care conduce pacientele cu implante inapoi spre chirurgul plastician este, la noi, dar si in alte parti, dorinta de a avea implante mai mari. Exista o moda printre chirurgii plasticieni care spune ca implantele mai mici sunt mai stabile in timp si mai putin predispuse la complicatii. In afara unei senzatii ca asa trebuie sa fie, nu prea exista dovezi clare in acest sens. Si eu puneam implante mici, dar presiunea pacientelor m-a convins ca trebuie sa incerc sa obtin satisfactia maxima a pacientei din prima operatie. Cu siguranta, sunt impotriva exagerarilor. Din fericire, in cazurile in care augmentarea initiala a avut un rezultat bun, introducerea unor implante mai mari este mai simpla si mai lipsita de riscuri comparativ cu interventia primara. Este bine sa apelati la acelasi chirurg, macar si pentru faptul ca e probabil dispus sa va ofere o reducere. Iata un exemplu tipic:
Pacienta era operata de un coleg foarte priceput. Rezultat foarte bun, cu usoara asimetrie. Acuza dureri la sanul drept, dar fara modificari la ecografie. Am pus implante mai mari, inegale, asimetria s-a atenuat, durerea a trecut. Se vede treaba ca durerea provenea din implante prea mici!!! Un mic amanunt: implantele initiale erau anatomice, eu am pus rotunde, dar rezultatul este tot ”natural”. Sfatul meu este sa nu inlocuiti implante anatomice cu unele mai mari tot anatomice, riscul de rotire al implantului creste, acceptati varianta rotunda pentru ca va arata la fel de bine.
Cand sanii arata rau, operatia secundara ii va face sa arate mai bine, dar rareori perfect. Acceptati si un rezultat suboptimal, pentru ca noi operatii nu vor rezolva problema de obicei, dar va vor supune la un stres inutil si la fel si pe chirurg. De cele mai multe ori exista nesansa ca mastopexia sa intre si ea in ecuatie, ceea ce inseamna cicatrice mai lungi. Iata si exemple:
Implante rotunde puse subglandular, care, dupa o nastere si alaptare aratau asa. Nu stiu cum aratau inainte de nastere. Am facut mastopexie, am pus implante mai mari subpectoral. Rezultatul este la 6 luni. Cicatricele nu sunt groaznice, dar schimbarea de aspect este evidenta. Totusi, implantul de pe dreapta este un pic mai jos. Am acceptat rugamintea pacientei si am incercat sa-l ridic, fara eficienta. Asa cum va spuneam, un mic defect e acceptabil in aceste conditii (si, dealtfel in mai toate cazurile), caci chirurgia nu este matematica.
Alt caz:
Operata de doua ori, cu ”double-bubble” evident la sanul drept si mai putin vizibil la stangul. Implante puse cam jos (se coborase santul sub mamar pentru compensarea ptozei). Am facut mastopexie, am folosit aceleasi implante si m-am rugat ca santurile submamare sa stea la locul original dupa operatia mea. Rezultatul este departe de a fi perfect, dar macar arata bine. Implantul de pe dreapta este mai sus. Am incercat sa-l ridic pe cel stang, am incercat sa-l cobor pe cel drept, n-a mers. Santurile (probabil un pic asimetrice de la inceput) stau acolo unde stiu ele. Pacienta ma uraste, eu ma simt nedreptatit.
Va mai arat un caz, care, cu mandrie o spun, a fost operat in prima instanta in Anglia. Nu prea iti vine sa crezi! Niciun chirurg roman nu ar produce un asemenea rezultat:
Tipul pare ca i-a ”aruncat” niste implante (de buna calitate, dealtfel), unul mai sus unul mai jos, unul mai mare, unul mai mic. Si pacienta nu i-a dat cu posetuta in cap. Pozele postoperatorii sunt la 14 zile , cand am taiat nodurile de la fire, asa ca rezultatul e departe de a fi final, dar arata totusi a sani (pielea de langa cicatricea verticala, acum incretita, se va intinde frumos).
Asa ca fiti optimiste in legatura cu augmentarea secundara. Aproape totul se poate repara.
Multa sanatate!
